Multe dintre manifestările dedicate celebrării Centenarului Unirii Transilvaniei cu România, înainte de 2018 și continuând în ultimele luni, au căpătat accente antimaghiare, sporind neînțelegerea în relațiile dintre cele două comunități. Având în vedere simbolismul momentului, adversitățile au potențialul de a învenina atmosfera interetnică,pe timp de generații. Este motivul pentru care noi, semnatarii, am inițiat și susținem următoarea declarație.
Transilvania a fost şi poate să devină un spaţiu de complementaritate şi poate să devină un model de pluralism cultural şi religios. Promovarea identităților și tradiţiilor care dau specificul Transilvaniei este în folosul și al românilor, și al maghiarilor. Condițiile securității ambelor comunități naționale sunt frontierele stabile și respectarea drepturilor minorităților.
Nu există niciun element care să opună, astăzi, interesele românilor și maghiarilor. Aspirațiile maghiarilor la autonomie culturală și teritorială sunt dezideratele unei mai bune organizări și servesc deci tuturor. Alimentarea confuziei dintre autonomie și independență reflectă uneori neînțelegere, alteori intenția rea a manipulării.
Nu există nimic care să opună, astăzi, interesele României și Ungariei. Conducerile de stat actuale pot sau nu să corespundă idealurilor societăților noastre; pot face ce trebuie sau pot greși și în privința problematicii interetnice. Criticile la adresa lor, venind din interiorul sau din afara țării, nu au de ce să afecteze raporturile pe termen lung dintre cele două popoare. Conducerile sunt oricum schimbătoare, căci venirea și plecarea lor de la putere, la un moment dat, rezultă din chiar natura sistemelor democratice în care trăim.
Maghiarii din această țară sunt cetățeni ai statului român având drepturi egale şi inalienabile de a propune modelele de reconstrucţie a statului-patrie comun. Distanța luată de ei față de celebrarea Centenarului aduce la lumină o temă fundamentală pentru istoria celor 100 de ani: ce a însemnat veacul care a trecut din perspectiva comunității maghiare? Vorbind în numele ei, liderii politici au semnalat repetat ceea ce cvasitotalitatea maghiarilor percep drept „100 de ani de neîmpliniri”. Or, este firesc să facem din acest an unul de bilanț și să întâmpinăm dezideratele neîmplinite ale minorității, acestea necontravenind intereselor generale, permițându-i să se simtă confortabil în România, deci în propria ei țară.
Centenarul Unirii Transilvaniei cu România oferă românilor și maghiarilor ocazia de a resuscita idealul promis în anul 1918: să fim o patrie a românilor, maghiarilor și a celorlalte minorități constitutive ale unui stat devotat împlinirii aspirațiilor fiecărei comunități. Este un obiectiv care nu poate fi realizat peste noapte. Dar putem transforma acest ideal într-un proiect de țară al anilor ce vin. Apelăm la compatrioții noștri și la autoritățile publice să onoreze Centenarul refuzând incitarea naționalistă și conflictul, favorizând construcția și speranțele.
12 octombrie 2018, Cluj
Semnatarii declaraţiei:
Gabriel Andreescu, activist pentru drepturile omului, politolog
Tőkés László, președinte CNMT
Lucian Nastasă-Kovacs, istoric de arte, director
Szilágy Zsolt, președinte PPMT
Marius Tabacu, director, Filarmonica Transilvania
Bodó Barna, politológus, egyetemi tanár
Cristian Sandache, istoric, profesor universitar
Toró T. Tibor, președinte executiv PPMT
Radu Răileanu, coordonator, Active Watch
Bakk Miklós, politolog, profesor universitar
Sabin Gherman, jurnalist
Dávid László, profesor universitar, rector
Ramona Băluțescu, scriitor, jurnalist
Péntek János, profesor universitar
Liviu Antonesei, profesor universitar
Florin Mihalcea, preşedinte al Societăţii Timişoara
Kolumbán Gábor, preşedinte al Fundației Civitas
Mircea Toma, jurnalist, activist pentru drepturile omului
Molnár Gusztáv, filozof, politolog
Ovidiu Pecican, scriitor, istoric
Szilágyi Ferenc, profesor universitar
Cristian Pîrvulescu, politolog, professor universitar
Kincses Előd, avocat